Recunoştinţa este-o floare rară,
N-o întâlneşti în oricare grădină...
Ea crește şi rămâne legendară
Doar sub Lumina albă şi divină.

Parfumul ei ceresc se răspândeşte
Ca mirul scump, turnat peste Isus, Recunoștinţa - ea te copleşeşte
Ca o mireasmă-a Patriei de sus!

*

Lăsaţi grădina inimilor voastre
Să crească-n ea această floare rară,
Să fie-n toate sufletele noastre
Un semn divin şi-o nouă primăvară!

Să cultivăm în noi recunoştinţa,
Frați și surori, cât suntem pe pământ,
Veghind să unim fapta cu credinţa
Statornici fiind şi-n faptă şi-n cuvânt.